Hula

 I KU A HELE MAI I KA `AINA, HE HALE, HE `AI, HE I`AI NOU, NOU KA `AINA.

Dacă vei dori să-mi vizitezi pământul, te vor aştepta casa mea, poi* şi peştele. Să fie acest pământ şi al tău.

Hula

Dansurile tradiţionale Hula reprezintă, păstrează şi transmit mai departe înţelepciunea străveche din Hawai`i. Ne îndrumă spre o legătură mai profundă cu Natura şi spre aspectul spiritual al Realităţii. Armonizează laturile feminină şi masculină ale naturii umane şi ne conduc la capacitaţile reprezentate de zeiţele Laka şi Pele ale vechiului Hawai`i.

In zilele noastre Hula este un mijloc minunat pentru a exprima cu bucurie şi pasiune sinele.iile

In vremurile trecute Hula era mijlocul principal prin care se dialoga cu zeităţile naturii.

Dansatorii de Hula insoţeau pe kahuna în ritualurile pentru restabilirea sănătăţii şi fericirii Ohanei. (Ohana=familie extinsă, trib). Războinicii aveau dansurile lor speciale, la fel şi regii, şi conducătorii.

Niciodată Hula nu a însemnat doar dans – de cele mai multe ori a fost o cale eficientă de a chema energiile divine cu mişcări de dans.

Conform unor tradiţii Hula a fost adus în Hawai`i de către Hopoe, prietena lui Hi`iaka-i-ka-poli-o-Pele sora mai mică a lui Pele.

In zilele noastre hula are ca scop fuziunea cu Natura. Este o modalitate deosebit de romantică de exprimare a energiilor masculine şi feminine, precum şi de generare a energiei vitale, a bucuriei şi pasiunii!

Hula este sufletul hawaian exprimat prin mişcare. Nu se ştie exact cum a fost la începuturi hula, dar locuitorii din Hawai`i afirmă în unanimitate că un zeu sau o zeiţă a fost primul (prima) dansator (dansatoare) şi astfel Hula a devenit un ritual sacru. Conform surselor istorice dansau atât femeile cât şi bărbaţii. Hula din Hawai`i este unic şi foarte diferit de dansurile din restul Polineziei. In trecut era înainte de toate parte integrantă a ceremoniilor religioase, dansându-se pe sunetul tobei pahu (scobită din trunchiul cocotierului şi acoperită cu piele de rechin). Fiecare mişcare are o însemnătate, fiecare gest al mâinilor este deosebit de important deoarece mâinile povestesc întâmplări. Mişcările dansatorului prezintă plante, animale, fenomene, pot să povestească despre furtună sau chiar despre lupte. Dansatorul care imită rechinul înotând sau palmierul unduind în adierea vântului, chiar crede că este rechinul sau palmierul.

 Si cântecele (“mele”) povestesc despre întâmplări din viaţa locuitorilor din Hawai`i: despre  zei, zeiţe, războinici cunoscuţi, momente cruciale din istorie, despre naştere, viaţă şi moarte, adeseori despre “călărirea” valurilor şi mai ales …despre iubire şi dragoste.

 În trecut Hula a fost exclusiv un dans sacru, din această cauză formarea dansatorilor în cadrul Halau Hula(şcoală de Hula)se desfăşura după reguli foarte stricte. Kumu pretindeau supunere absolută. Şe dansa pe un podium unde se găsea un altar împodobit cu flori dedicat zeiţei Laka. Incheierea pregătirii se marca prin ritualuri speciale şi ceremonii la care îşi demonstrau măiestria. Scolile de Hula din zilele noastre funcţionează pe baza unor principii asemănătoare.

În secolul XIX din cauza influenţei crescânde a misionarilor, Hula aproape că a dispărut. Misionarii considerau că Hula este un obicei păgân şi păcătos. Regele David Kalakaua şi-a format un ansamblu personal de dans încurajându-şi poporul să înveţe vechile dansuri, salvând astfel Huna de la  uitare.

 Astăzi există două tipuri de Hula: Hula Kahiko (sacral, vechi, de templu); se dansează în îmbrăcăminte tradiţională, însoţită de cântece vechi şi tobe, şi Hula Auana (stil modern) în îmbrăcăminte modernă cu acompaniament muzical modern, chitare, ukulele.

 Astăzi în Hawai`i funcţionează mai mult de o sută de şcoli de Hula. Hula este opera, teatrul, sala de clasă şi templul arhipeleagul hawaian. Se nasc noi şi noi cântece şi dansuri, dar Hula are mereu acelaşi scop: să ne înveţe istoria, cultura hawaiană, păstrarea valorilor, întărirea energiei vitale şi a bunei dispoziţii, ridicarea conştienţei dansatorilor la nivelul planului spiritual.

 Cuvântul “Hula” înseamnă “a aprinde focul interior”. Hula este limbajul inimii, şi al iubirii, este însăşi frumuseţea, graţia şi energia. Europenii care văd pentru prima dată Hula, au impresia că dansatorii plutesc în aer, în armonie perfectă cu cerul, pământul şi propriul corp.

Dansatorii au legături puternice cu pământul prin tălpi, mişcarea şoldurilor asigură curgerea liberă a energiei, iar mâinile povestesc într-un mod încântător diferite întâmplări. Mişcările dezinvolte, graţioase sunt şi rezultatul concentrării pe tema cântecului.

 Curgerea liberă a energiei se poate sesiza în   întregul corp – se manifestă ca o mişcare naturală, feminină chiar şi atunci când dansează bărbaţi.

Prin intermediul dansului se spun povestiri despre zei, zeiţe, eroi şi despre frumuseţea insulelor. Locuitorii din Hawai`i exprimă prin dans bucuria şi iubirea faţă de viaţă. Se abordează cu naturaleţe tot ceea ce ţine de corp: mişcarea, jocul, bucuria, sexualitatea, creşterea, sănătatea. Hula este iubirea curată a tutror formelor sub care se manifestă viaţa.

 Oricine iubeste dansul şi viaţa poate să danseze Hula: bărbaţi şi femei, bătrâni şi copii, fără limite de vârstă sau greutate corporală! Este deosebit de benefic pentru coloana vertebrală, pune în mişcare articulaţiile rigide, îmbunătăţeşte rezistenţa şi capacitatea de coordonare, ne face să redescoperim bucuria de a fi în propriul corp.

 Hula Kahiko este şi un sistem  şamanic, o modalitate ritualică pentru a deschide conştientul dansatorilor. Textele cântecelor ce însoţesc dansurile conţin mesaje ascunse care pot funcţiona ca“trecători” sau “porţi invizibile” pentru conştient.  Numele fiecărei tehnici de dans se leagă de numele unei culori. Astfel dansatorii evocă culori, dansează culorile. Dansatorii trebuie să fie stăpâni pe întreaga paletă de “culori” emoţionale şi de-a lungul pregătirii să parcurgă drumul spre Lumină.  Analizând înţelesurile profunde ale dansului, trebuie să ţinem cont de faptul că acest dans înglobează toate culorile spectrului luminii. Aşa cum din spectru percepem doar o mică parte cu ochiul liber, astfel ca privitor percepem doar o mică parte din ceea ce este Hula. Restul este “huna”, partea nevăzută, care este incomparabil mai mare şi mai profundă, iar scopul final – de a stabili legătura cu sacrul şi contopirea cu această dimensiune. Micul “ego” personal cu care suntem obişnuiţi, în mod miraculous face un pas înapoi, lăsând terenul pentru ceva mai grandios.  

Kumu Hula

In toamna anului 2008 s-a desfăşurat vizita în Ungaria a Kumu** Hula şi Haku Ho`oponopono **  Raylene Ha`alelea Kawaiae`a  şi  Hope Keawe, pentru a ne iniţia în tainele dansului Hula.

Raylene Ha`alelea Kawaiae`a                                         Hope Keawe

Kumu Raylene este o Kupuna de pe Insula Mare Hawai`i,  o profesoară de Hula recunoscută şi respectată în Ohana.

Kumu Raylene este exponenta curentului tradiţional de Hula, cel transmis din generaţie în generaţie. Hula pe care o predă restabileşte echilibrul dintre Om şi Natură, ridică energia şi vibraţiile practicilor spirituale. Kumu Raylene practică şi Ho`oponopono, iar din 1976 împărtăşeşte din cunoştinţele şi experienţa sa şi altora; împleteşte înţelepciunea ho`oponopono cu bucuria de a trăi exprimată prin Hula.

In 1981 şi-a înfiinţat propria halau hula (şcoală de hula).

Trăieşte la Kapa`au, în Hawai`i, iar la Centrul “Regina Lili`uokalani” de Ingrijire a Copiilor se ocupă de copii orfani şi cei din familiile sărace. In 2007 Kumu Raylene a fost una dintre cele zece persoane de origine hawaiană invitate să participe la audienţa personală a lui  Dalai Lama pe insula Maui.

Are 5 copii şi 9 nepoţi.

·        mai multe despre poi pe adresa:

·        http://www.canoeplants.com/kalo.html

·        **kumu: professor, maestru (de hula)

***haku: expert, facilitator de Ho`oponopono